Totul despre chitara microtonală

O chitară microtonală este construită sau modificată pentru a cânta înălțimi pe care o chitară standard, temperată egal cu 12 tonuri, nu le poate produce cu tastele sale obișnuite. Microtonal nu înseamnă un anumit acordaj. Termenul se poate referi la intervale mai mici decât un semiton, la diviziuni inegale ale octavei, la intonația justă, la temperamente istorice sau la sistemele de înălțimi folosite în muzica bazată pe makam.

Există mai multe abordări. O chitară poate avea o dispunere fixă, nestandard, a tastelor, taste parțiale adăugate, o tastieră fără taste sau un sistem de taste mobile. Fiecare soluție are avantaje diferite. Dispunerile fixe se cântă rapid odată învățate, dar sunt legate de un singur sistem; chitarele fără taste permit controlul continuu al înălțimii, dar cer o intonație precisă; tastele reglabile combină puncte de reper tactile cu posibilitatea de a schimba dispunerea acordajului.

Ce este o chitară microtonală reglabilă?

O chitară microtonală reglabilă are taste individuale care pot fi introduse, scoase sau deplasate de-a lungul unor canale aflate sub fiecare coardă. Spre deosebire de o chitară fără taste, instrumentistul simte în continuare o tastă sub coardă. Spre deosebire de o chitară standard, instrumentistul nu este limitat la cele douăsprezece poziții de semiton egale ale tastelor convenționale.

Prof. Dr. Tolgahan Çoğulu a conceput chitara microtonală reglabilă în 2008. Proiectul a fost acceptat și finanțat la Centrul de Studii Avansate în Muzică Dr. Erol Üçer al Universității Tehnice din Istanbul, sub coordonarea prof. Şehvar Beşiroğlu, iar lutierul Ekrem Özkarpat a finalizat primul instrument în 2009. Designul lui Çoğulu s-a inspirat din concepte anterioare de taste reglabile ale lui René Lacote și Walter Vogt.

Deoarece fiecare coardă are propriul canal, o tastă poate fi poziționată pentru o singură coardă, fără a traversa neapărat întreaga tastieră. Instrumentiștii pot adăuga sau scoate atâtea taste mobile (fretlets) câte cere o compoziție. Sistemul este destinat pentru trei utilizări generale:

1. Interpretarea la chitară a tradițiilor bazate pe makam și a altor tradiții regionale.
2. Interpretarea lucrărilor clasice contemporane care folosesc microtonuri.
3. Explorarea altor sisteme de acordaj decât temperamentul egal cu 12 tonuri.

Chitare clasice fără taste: vedeți colecția

Prin ce diferă de o chitară standard?

O chitară standard are în mod normal taste pe toată lățimea, dispuse conform temperamentului egal cu 12 tonuri. Douăsprezece trepte egale de semiton completează octava. O tastieră microtonală reglabilă poate păstra aceste poziții familiare ale tastelor, adăugând înălțimi între ele, sau poate fi rearanjată cu totul pentru un alt temperament.

Corzile în sine se acordează în mod obișnuit, de la mecanismele de acordaj. Mutarea unei taste schimbă înălțimea produsă atunci când o anumită coardă este apăsată în acel loc; ea nu „acordează coarda pe un microton”. Înainte de a cânta, muzicianul planifică dispunerea necesară a înălțimilor, poziționează tastele mobile și verifică intonația cu un acordor sau cu o înălțime de referință.

Ce muzică se poate cânta la ea?

Chitarele microtonale sunt folosite pentru muzica makam turcească și arabă, compoziția contemporană, muzica experimentală, intonația justă, temperamentele istorice și multe alte sisteme de înălțimi. Instrumentul nu face automat autentică orice tradiție. Instrumentistul trebuie totuși să învețe intonația, gramatica melodică, ornamentația, ritmul și frazarea specifice.

Și muzica europeană istorică a folosit alte temperamente decât temperamentul egal standard de astăzi, cu 12 tonuri. Tastele reglabile pot sprijini cercetarea și interpretarea în aceste sisteme, dar pozițiile necesare depind de temperamentul ales, nu de un set generic de „taste suplimentare”.

Microtonuri, coma și intonația makam

Microtonurile sunt adesea descrise ca intervale mai mici decât un semiton occidental, dar termenul acoperă și sistemele de acordaj care împart octava în alt mod sau folosesc intervale inegale. A numi orice microton sfert de ton este înșelător. Sfertul de ton este doar un interval posibil; tradițiile makam folosesc înălțimi a căror poziționare depinde de teorie, de stilul regional, de direcția melodică și de practica interpretativă.

Teoria muzicii turcești include mai multe sisteme pentru descrierea acestor intervale. Abordarea Arel-Ezgi-Uzdilek împarte tonul întreg în nouă unități de comă și reprezintă octava cu 24 de poziții de înălțime denumite, dar acest lucru nu trebuie confundat cu 24 de diviziuni egale ale octavei. Muzicienii populari pot folosi alte poziționări ale tastelor și alte practici de intonație, mai ales la bağlama, iar interpretarea regională nu urmează întotdeauna o singură grilă teoretică.

Avantaje și limite practice

• Tastele mobile oferă un punct fizic de apăsare și fac înălțimile repetate mai constante decât pe o tastieră complet fără taste.
• Dispunerea poate fi adaptată unei compoziții, unui makam, unui temperament sau unei game experimentale.
• Doar corzile care au nevoie de o înălțime modificată necesită o tastă adăugată sau mutată.
• Reconfigurarea și verificarea multor taste mobile durează, așa că schimbarea sistemului între piese necesită pregătire.
• Instrumentiștii trebuie să învețe noi poziții vizuale și tactile și nu se pot baza în întregime pe digitația standard a chitarei.

Poate fi convertită o chitară standard?

Un instrument convențional poate fi convertit prin înlocuirea tastierei cu un sistem microtonal reglabil, dar aceasta este o lucrare de lutier. Lungimea de scală, curbura gâtului, înălțimea tastelor, acțiunea corzilor și intonația finală trebuie măsurate împreună. O montare necorespunzătoare poate provoca bâzâieli, note inegale sau deteriorări structurale.

Opțiune de taste microtonale: vedeți produsul

Concluzie

Chitara microtonală reglabilă extinde vocabularul de înălțimi al unui instrument familiar, fără a elimina ghidajul tactil al tastelor. Principala sa valoare este flexibilitatea: aceeași tastieră poate fi pregătită pentru un repertoriu bazat pe makam, pentru temperamente alternative sau pentru gama personalizată a unui compozitor. Această flexibilitate necesită totodată un reglaj atent și o înțelegere clară a sistemului de acordaj folosit.